În cadrul rubricii Totul despre colegii mei, de la ProSport LIVE, Marcel Pușcaș și-a adus aminte de primul „11” pe care Steaua l-a folosit în eșecul de pe „Parc des Princes”, 0-5 cu PSG. Pușcaș era atunci președintele clubului militar și susține că acea generație a fost de excepție.
Zoltan Ritli – Olimpia Satu Mare, Cluj, Steaua București. Un băiat foarte, foarte serios. Un băiat cu mobilitate bună, reflexe foarte bune. Din păcate, puțin emotiv. Bucureștiul l-a apăsat puțin. Sunt oameni care nu se adaptează.
Marius Baciu – căpitan, posesor de licență B proaspăt demis de la Chiajna. Lupător, își mobiliza colegii, curajos, pozitiv. Nu avea teamă de adversar.
Iulian Miu – mie îmi plăcea și viața lui extrasportivă. Era frumos, erau fetele interesate de frumusețea lui. Tehnica era cam slabă, dar bătăios. A jucat niște meciuri pe stânga și avansa, apoi i-o dădea lui Răchită înapoi, vreo 40 de metri. Stângul îl avea pentru a se urca în tramvai.
Laurențiu Regehcampf – l-am adus de la Târgoviște, „micul Ajax”. S-a integrat rapid, tehnică bună, fantezie bună. Viața extrasportivă ok. Fosta soție, Mariana, o știam, s-a ocupat de viața lui extrasportivă. Avea bani, câștiga bani, era frumușel, avea 20 de ani, hai să ieșim…
Valeriu Răchită – nu-mi place aici cum arată (n.r.- în poza prezentată pe ecranul din studio). Serios, execuții bune, puțin cam lent, inteligent. Și-a făcut treaba la Steaua
Damian Militaru – cred că nu există post pe care să nu fi jucat în cariera lui. Cred că și portar a jucat. Săracul, avea 5.000 de dolari pe an, așa erau salariile la Steaua atunci. Rotariu, Matei, Lăcătuș și Răchită aveau mai mult. L-a uitat Dumnezeu pe Militaru vreo trei ani cu salariul. Apoi a venit la mine și mi-a spus. I-am făcut 10.000 de dolari pe an. Cu prime cu tot, ajungeau la 40-50.000 de dolari pe an.
Tibi Csik – se zicea că nu știe nimic. Dar era un băiat pe care te puteai baza. Pe toți te puteai baza. În apărare – nota 10. În atac – mai, mai…
Roland Nagy – pozitiv, moral de concurs precar. Foarte emotiv. La antrenamente era foarte bun, dar la meciuri începea să se piardă
Iosif Rotariu – e cu doi ani mai mic decât mine și îmi spunea „nea Marcele”. Un băiat foarte bun. El a ținut mijlocul, era ca măgarul între oi. Foarte important în angrenajul acelei echipei.
Laurențiu Roșu – a jucat pe patru posturi. Inteligent, părea ușor flegmatic. Dar avea niște soluții foarte interesante
Denis Șerban – 2,5 milioane de euro oferea Marseille. Domnul Gațu, comandantul clubului, a cerut trei milioane de euro. Ne-au spus că bugetul este de 2,5 milioane de euro. Jocul cu capul nu, lovitură de cap, faza defensivă nu. Are o mare calitate, era ca Messi: viteza de alergare cu mingea la picior. Alerga cu mingea la picior de parcă nu o avea. E o calitate foarte rară. Din păcate, s-a stins repede. S-a dus la un club mult prea mare pentru el la vremea respectivă, Valencia. Dacă se ducea la un club mai mic, Salamanca de exemplu, să crească acolo… era altceva. Dar așa a stat 4-5 ani pe bară.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER